Privind simbolurile noastre, privim spre Roma, privim spre Lupoaica din Capitoliu, simbolul Orașului Etern, care potrivit legendei a alăptat gemenii Romulus și Remus abandonați precum Moise, într-un coș de paie pe râul Tibru de unchiul lor Amulio; bebelușii, aceștia au fost găsiți după cîteva zile de un păstor ce se numea Faustolo ce ia luat în casa lui, iar când copiii au devenit adulți au fonfat orașul Roma în anul 753 î.Hr. pe dealul Palatin.
De XXVII de secole încoace povestea fondării orașului etren este transmisă neîncetat din generație în generație, iar din 1471, de când a fost donată de papa Sixtus IV municipalității orașului Roma, statuia în bronz a Lupei este expusă în Muzeul Capitolin; reproduce dimensiunile naturale ale mamiferului, având o înaltime de 75 cm și lungime de 114 m, de la început a fost atribuită artei etrusce; se credea că a fost opera artistului etrusc Vulca din cetatea Veio, care între anii 480- 470 î.h. lucra la Templul lui Iupiter de pe Capitoliu.
După ultimul restaur executat în 2006 lumea istoriei și arheologiei s-a cutremurat profund- analizând cu carbon C14 materialul organic, în specific pamântul utilizat pentru topirea bronzului, ce a avut un exit neașteptat, o datație surprinzatoare- secolul XIII e.n. rezultat acceptat fară umbră de îndolială; profesoara de istorie a artei antice Anna Maria Carruba, care a coordonat lucrările de restaur a consemnat stauia Lupei Capitoline artei medievale, acestă teorie a fost susținută și de Adriano La Regina- profesor de Etruscologie la Universitatea La Sapienza; eu cred totuși că e antică și că marea profesoară a analizat materialul organic din jurul fisurii provocată de un fulger în perioada antică, fisură reparată în Evul Mediu.
Dincolo de noua revelație Lupoaica din Capitoliu rănâne simbolul orașului Roma, avem poate doar un important repert istoric cu o datație diversă, istoria transmisă până în zilele nostre rămâne neclintită; statuia este mentionată încă din 296 î.h. de istoricul roman Tito Livio ce specifică 2 statui de Lupe- una pe dealul Palatin în Lupercale (grota cu rol de templu dedicată zeiței lupoaică) cealaltă pe Capitolin, cea despre care vorbim, se credea că este în muzeu datorită fisurii provocată de un fulger în 65 î.h., după cum narează Cicerone.
Astăzi în muzee sunt vase în ceramica celena din secolul III î.h. decorate cu medalioane în care se distinge lupa cu cei 2 gemeni; monezi romane din 133 î.h. și 110 î.h. incise cu lupa și cei 2 gemeni; -denari - din epoca imperială bătuți de împaratul Titus, Domizian, iar lupa a fost utilizată ca simbol până la începutul secolului IV e.n. de împaratul Masenzio ce dorea să reconstruiască gloria și splendoarea orașului; apoi în prima parte a evului mediu, au coborat valurile nopții asupra Lupei până în secolul X e.n. când Benedetto da Socrate o decrie pe fațada Palatului Laterano în care funcționa curtea de justiție a papalitații, unde a ramas până la sfârsitul sec XV, când papa Sixtus IV a donato orașului împreună cu fragmente din statuia colosală a Împaratului Constantin cel Mare, statuia în bronz Spinaio și Camillo; se crede că în acestă perioadă artistul Antonio Polaiollo a completat statuia Lupei cu cei 2 gemeni, motiv pentru care notăm 2 stiluri diverse- în timp ce lupa prezintă un aspect alegoric-narativ gemenii sunt redați în stil elenistic.
Lupoaica acest important simbol este prezent în cele mai reprezentative localitați din lume; în România stauia Lupa Capitolina o admirăm decorând cele mai importante piețe din peste 20 de orașe importante, iar 3 dintre acestea au fost donate de Roma- cea dintâi a fost donată capitalei București în 1906 când sau implinit 1800 de ani de la cucerirea Daciei, în 1926 Roma a donat orașului Cluj statuia cu Lupa în semn de tradiție latină, iar Benito Mussolini, ce dorea reconstruirea Noului Imperiu și a folosit fregvent simbolul Lupa, a donato pe cea din Timisoara în 1926 ca simbol al latinității. Diverse staui cu Lupa au fost donate Statelor Unite ale Americii de Musolini pentru a contribui la consolidarea relatiilor dintre cele 2 națiuni.
Dincolo de criza mondială provocată de pandemie, vom regăsi mereu argumente de unitate și forță în tradițiile nostre comune; din istorie noi invățăm mereu, iar ea ne exemplifică cum arta ne-a unit și pacificat dintotdeauna.