Omul dintotdeuna a fost atras de mister, iar faptul că arhiva Vaticanului se numea <secreata> a generat dea lungul timpului vânători de mistere care văd în cuvântul <secret> ceva ascuns și nu foarte transparent; tocmai deaceia în 22.10.2019 papa Francisc a schimbat numele în „Arhivele Apostolice ale Vaticanului”
Archivum Apostolicum Vaticanum- Arhiva Apostolică a Vaticanului- este arhiva centrală a Sfântului Scaun, unde se păstrează toate actele și documentele referitoare la activitatea guvernamentală și pastorală a papilor și a birourilor legate de Sfântul Scaun. A fost înființată de Paolo V (Pavel al V-lea) Borghese în 31 ianuarie 1612 fiind alcătuită în 3 categorii de registre: Lateraneze, Avignioneze și Vaticane. Poate veți fi dezamăgiți dar nu e nimic altceva decât arhiva privată, separată, rezervată a papilor și conține documente, acte, registre cu caracter privat, dar datorită asocierii termenului secret a început să fie înțeleasă greșit, să fie învăluită în voaluri de mister, colorată cu nuanțe întunecate și interptretări negative; așadar cei ce speră să descopere secretele universului vor eșua aici.
În 1810 arhiva a fost confiscată de Napoleon care a transportato la Paris în palatul Soubise, iar între anii 1814- 1817 a fost restituită în parte; cu acea ocazie arhiva a suferit mari pierderi, multe documente au fost distruse sau dispersate.
Papa Leo XIII (Leon al XIII-lea) Pecci în 1881 a luat decizia istorică de a deschide ușile arhivei pontifice către cărturari din orice țară și religie și a devenit astfel unul dintre cele mai importante centre de cercetare istorică din lume. De atunci, cercetarea în arhiva secretă a Vaticanului a fost gratuită și este permisă cercetătorilor calificați, care sunt interesați să efectueze investigații istorice.
În prezent, arhiva secretă a Vaticanului întâmpină în fiecare an peste 1.200 de cărturari, provenind din aproximativ 60 de țări din întreaga lume. Documentele sunt accesibile consultării cercetătorilor cu anumite calificări, la cerere scrisă și scrisoare de prezentare de la un institut de cercetare istoric-științific acreditat. Anexată la arhivă este Școala Vaticanului de paleografie diplomatică și arhivistică, cu o durata de 2 ani, înființată tot de Leon al XIII-lea în 1 mai 1884; iar sistemul actual răspunde la noul statut aprobat de Paul al VI-lea Montini la 21 mai 1976. La completarea anilor de studiu școala eliberează diploma de paleograf de arhivă; există un curs anual numai de arhivă și un curs anual de paleografie greacă, cu eliberarea diplomelor relative.
Papa Paul al VI-lea Montini a construit în 1965 o nouă arhivă sub Cortile della Pigna (Curtea Conului de Pin), curtea internă a Palatului Belvedere a Muzeului Vatican străbatută zilnic de milioane de turiști inconștienți că pășesc deasupra acestui imens buncăr subteran cu 2 nivele unde se desfășoară aproximativ 85 km liniari de rafturi care constituie cea mai mare bază de date istorice din lume. Patrimoniul documentar păstrat în vastele sale ale depozitului acoperă o perioadă cronologică de aproximativ douăsprezece secole - secolele VIII-XX- și este alcătuit din peste 600 de colecții arhivistice. Deși nu este cea mai mare arhivă din lume în ceea ce privește cantitatea, este cea mai mare din lume din punct de vedere geografic, deoarece cuprinde toate continentele și toate statele în care este prezentă Biserica Catolică.
p.s. dacă sunteți curioși este posibil să îl vizitați deoarece Muzeul Vatican deschide la cerere specială sectorul situat sub Turnul Vânturilor, bineînteles la un cost nu prea mare- info și contact găsiți pe siteul oficial www.museivaticani.va