Mulți au convingerea că muzeele vor fi divorate de viitor, dar istoria există doar dacă există o zi de mâine, tocmai deaceia nu putem avea un viitor fără un trecut, iar cum istoria mereu ne învață, muzeele nu sunt doar săli cu rafturi pline de praf, ci un laborator unde putem cunoaște misterele lumii și unde reușim să deslușim viitorul.
Consider că un muzeu a cărui activitate este redusă la o înșiruire de vitrine în fața cărora unii se împing pentru a face o poză cît mai reușită pentru a o plasa pe social pentru a spune apoi „Da am fost acolo; nu e prea mare lucru”, inhibă creativitatea, arta, cultura... nu mai transmit nimic, nu mai comunică cu noi, nu ne mai invață nimic, iar acele prețioase reperte iși pierd esența precum un șoim închis pe viață în colivie care a uitat ce este cerul infinit și a uitat că el a fost creat pentru a zbura și a se înăltă tot mai sus, tot mai aproape de soare... iar noi oamenii oare ce uitam?!
Blocarea a marcat sfârșitul turismul hiperkinetic iar muzeele trebuie să se transforme din atracții turistice, în motoare de reflecție, formare și dialog pentru că un muzeu a fost, este și va fi o magnifică și afascinantă ferestră deschisă spre trecut și viitor.