„Animula vagula blandula/ Hospes comesque corporis/ Quae nunc abibis in loca/
Pallidula rigida nudula/ Nec ut soles dabis iocos”
„Suflet mic pierdut și blând/ Însoțitor și gazdă a corpului/ Acum te grăbești să coborî în locuri incolore, aride și goale,/unde nu vei mai avea distracțiile obișnuite”
Historia Augusta- Adrian, 25, 9- necrolocul scris de Împararul Adrian cu cîteva ore înainte de muri în 10 iulie 138 e.Hr, este dacă vreți începutul Castelului Sant'Angelo, situalt la doi pași de Vatican pe malul drept al râului Tibru (Tevere); impunătoarea structură atrage atenția cu aerul ei sobru, misterios și impunător și a marcat profund istoria Orașului Etren generând afascinante legende de XIX secole încoace.
Castelul de-a lungul secolelor a subit diverse metamorfoze: de la monument funeral dorit de Împăratul Adrian în anul 138, la fortăreață și temniță, la reședință principească și papală, până la muzeul din zilele noastre.
Adrianeum sau Mausoleul lui Adrian a fost construit Împaratului Adrian între anii 123-138 după planurile arhitectului Demetriano, ca monument funeral pentru familia imperială: aici au fost îngropați membrii familiei imperiale de la Adrian împreună cu soția Vibia Sabina, la Antonio- Pio și Faustina Maggiore împreună cu fii acestora, Lucio Elio Cesare, Comodo, Marco Aurelio, Settimio Severo și Giulia Donna împreună cu fii Geta și Caracalla.
Mausoleul lui Adrian avea o formă diversă de cea actuală, pe bazamentul de formă pătrată cu lungimea unui lat de 86.3 m, era suprapus templul de formă cilindrică al cărui diametru măsura 64 m, încoronat de o calotă unde o mică gradină decorată cu arbori rari și prețioși sugestiona un mic paradis suspendat între cer și pământ, iar deasupra precum o nestemată într-o coroană strălucea o trăsură cu patru cai mânatî de colosala statuie a Împaratului Adrian representat ca Sol Invictus ( Zeul Soare Nemuritor). Era racordat de celălalt mal cu podul ce îl vedem și astăzi, numit la acele timpuri Pote Elio și pe care trecem la pas spre a admita centrul istoric al Romei Antice.
În anul 403 împăratul Onorio îl încorporează în perimetrul zidului de apărare al orașului Roma devenind astfel o fortăreață- avanpost pe celalalt mal al râului- țin să vă reamintesc că la acea vreme toată Roma se afla pe latul stâng al râului Tibru, iar mai apoi ,între anii 493-526 împăratul Teodorico îl va folosi și ca temniță.
O profundă transformare a avuto în 590, când orașul Roma a fost lovit de o teribilă epidemie de pestă, iar papa Grigore I cel Mare (Gregorio Magno- Sanctus Gregorius Magnius) a ținut o procesiune religioasă de la Sfântul Ion în Lateran la Sf. Petru, iar potrivit legendei, când alaiul a ajuns în fața podului papa a avut viziunea arhanghelului Mihail care băga sabia înflăcărată în teacă, iar pe bună seamă a cugetat că asemenea miracol este un senm de la Dumnezeu că a primit rugăciunea și va pune capăt epidemiei de pestă. Legenda va determina apoi în mod decisiv destinul mausoleului care a fost convertit încet, încet în actualul Castel Sant’ Angelo.
În secolele succesice a avut diverși proprietari, iar potrivit cronicilor de istorie prăfuite de timp se menționează că în secolul X era în posesia senatorului Teofilatto, după care devine proprietatea familiei Crescenti care a realizat lucrări de consolidare, trecând apoi în posesia altor familii puternice și influente din perioada medievală precum Pierleonii și Orsini, iar papa Nicolo III- Giovanni Gaetano Orsini, mebreu din familia ultimilor proprietari, a construi Pasetul, adică zidul fortificat, dea lungul căruia se desfășoară 2 galerii: o galerie încorporata în zid, iar a doua pe somitate, ce racordeaza palatul apostolic, unde papii au reședința cu castelul, constituind o forma de “longa manus” a vaticanului; pentru a intra efectiv în posesia acestuia în 1367, când papa Urbano V- Guillaume de Grimoard a primit în dar cheile de la poarta antică a castelului.
Intrat în posesia papilor, aceștia îl vor uliliza ca reședință și refugiu în perioadele zbuciumate și negre cănd Roma era amenințată de invazii străine; folosindul cu precădere ca arhivă de stat și seif al tezaurului vaticanului. Tot papii vor realiza diverse modificări pe care le notăm și astăzi: la sfarsitul sec. XV vor fi construite cele patru turnuri ce poarta numele evangheliștilor Sf. Marcu, Sf. Matei, Sf. Luca , Sf Ion (Giovanni) opera arhitectonică a celebrului arhitect Antonio da Sangallo il Vecchio. La începutul sec. XVI papa Alessando VI Borgia- Rodrigo Borja, a comandat construirea turnului cilindric de la intraea pe pod și la chemat pe celebrul artist Pinturicchio pentru al decora în frescă și pentru a asigura o maximă protecție va completa fortăreața cu un larg canal săpat în jurul castelului umplut cu apele râului Tibru, apoi Papa Clemente VII- Giulio de Madici a îmbogățit castelul- fortăreață cu o somptuasă camera de baie între anii 1523-1534, iarPapa Clemente IX- Giulio Rospigliosi, în 1669, a comandat marelui artist Gian Lorenzo Bernini un nou parapet cu statuiele celor cei 10 îngeri ce țin în mâînile divine simbolirile patimilor Domnului Isus pe care astăzi le admirăm cu drag pe cele două balustrade ale podului Sant Angelo, statui scuptate de mari artiști de la acea vreme într anii 1667-1669 precum Antonio Raggi, Paolo Naldini, Ercole Ferrata, Domenico Guidi, Cosimo Fancelli, iar pe malul stâng la intrarea pe pod ne întâmpină apostolul Petru și Pavel colocati mai devreme, în 1535 de papa Medici Clement VII ce au la baza „Hinc humilibus venia/ Hinc retributio superbis”- de aici iertare pentru cei umili.
Castelul va fi utilizat cu precădere ca fortăreață și închisoare pentru cei ce complotau împotriva papilor din Vatican până în 1870, când a intrat în posesia armatei italiene, devenind astfel cazerma, iar în anul 1903 devine spre bucuria nostră un atractiv muzeu.
Actual muzeu Castel Sant’ Angelo oferă vizitatorilor o sublimă panorama deasupra orașului Roma și totodată păstrează importante opere de artă precum Sf Gherasim pictat de Lorenzo Lotto, Isus Mântuitorul de Carlo Crivelli, Maica Domnului cu pruncul Isus pictat de Luca Signorelli, Baccanale ( chefuri) de Dosso Dossi, fresce realizate de Perin del Vaga. Astăzi admirăm deasupra castelului îngerul ce îl reprezintă pe arhanghelul Mihail cu sabia în mâna dreaptă ce pare că veghează amenințător deasupra noastră realizat de artistului Pieter Antoon van Verschaffelt în anul 1752.
Curiozităti: Castelul Sant’ Angelo a fost o fortăreață ce nu a fost cucerită niciodată ce a permis papei Medici- Clemente VII înpreuna cu 3000 de persoane și Gărzi Elvețiene să reziste unui asalt ce a durat 7 luni, în anul 1527, după zece ani de la II schismă datorată lui Martin Luter, când Roma a fost atacată și distrusă coplet de Lanzichenecchi care au jefuit tot ce lea stat în cale timp de o sâptămană (lanzichenecchi- soldații mercenari nemți ai împaratului habzburgic Carol V)
Statuia arhanghelului Mihail a fost înlocuită de șase ori de-a lungul secoleleor, prima fiind colocată la sfârșitul sec. XI în memoria viziunii avută de papa Gregorio Magno.
În celulele secrete ale Castelului au fost inchiși personaje celebre precum Benvenuto Cellini, Beatrice Cenci, Platina e Pomponio Leto, Giordano Bruno, Caravadosi…mulți dintre aceștia au fost executați în piața din fața podului unde era înspăimântătoarea ghilotină pentru execițiile capitale, imprimând castelului un aer sumbru și nefast.
Renumita opera a lui Giacomo Puccicni, celebra Tosca, are diverse acte ambientate în Castelul Sant Angelo- Tosca iși vede iubitul închis în temnițele castelului, încearcă în orice chip și fel să elibereze iubitul, dar cum prea bine știm a eșuat; când a văzut capul retezat al bărbatului adorat, ea distrusă de durere s-a aruncat de la înaltimea unui bastion.
Misterioasa structură a fost sursă de inspirație pentru celebri artiști contemporani precum Dan Brown ce ambientează aici faimosul roman - Îngeri și demoni.
Fascin ce nu a scăpat nici videojocurilor ca Assassin’s Cred II, Brotherhood…
Tu călator drag ce amintire sau curiozitate ai despre Castelul Sant'Angelo!?
#MariaTanasa #ghidroma #ghidvatican #ghidcolosseum #bestplacetogo #bestcitybreaks #bestexperience #castelsantangelo #visitroma #enjoyrome